NOI VREM PAMANT

                                         
Flamand si goi, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si cane eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi;
Dar vrem pamant!

FABULA PAPAGALULUI

Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii
Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,

CRIZA PE ULITA

A-nceput de ieri să cadă
Cîte-un moş, acum a stat.
Bocii au mai radiat
De plăcere cîte-o babă
De pe ştat.

Nu se moare, dar e bine.
Dinspre pensii vine fum,
Lefurile zac în scrum,
                                                      Dar năvalnic vuiet vine
                                                      De pe drum.

PRESEDINTELE SI POPORUL

Presedintele Basescu facea cumparaturile intr-un supermarket... O doamna, vazandu-l, se impiedica de emotie si cazu. Presedintele Basescu se repezi si o ajuta sa se ridice...
- Va multumesc din suflet, domnule Basescu ! Cum as putea sa ma revansez, pentru ajutorul dat ?
- Sa ma votati si la urmatoarele alegeri !
- Domnule presedinte, eu mi-am lovit genunchiul, nu capul !!!

ARMATA , NATO SI.....PREMIERUL

Sergenţii
(după Vasile Alecsandri)

Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
În salopete rupte, de să le plângi de milă,
Tanchiştii, trei la număr, târăsc de o şenilă
Ce-o descălţase tancul departe de cazarmă,
La nicio oră după ieşirea la alarmă,
Artileriştii-înjură în timp ce, la fălcele,
Se-nhamă, să urnească un tun din alea grele,
Din urmă, două MIG-uri tractate-s la teren,
Că-n rezervor, se pare, n-au strop de kerosen,
Pe fluviu, în amonte de Giurgiu, abia trec
Trei torpiloare trase spre NATO, la edec,
De marinarii care n-au mai ieşit în larg
De când avea şi stemă drapelul, pe catarg,
Fanfara, încropită dintr-un tambur major
Şi-un trompetist, dă semnul s-o ia mai la picior,
Căci, într-un punct strategic (ce doar pe hărţi există!),
Vrea premierul Oastea s-o treacă în revistă.

ARMATA INCOTRO ?

Am primit pe mail urmatorul mesaj,cu rugamintea de al reproduce, rugaminte ce o duc la indeplinire fara a aduce modificari. Am procedat astfel avand convingerea ca este o modalitate de a sensibiliza atat pe cei nominalizti sau nenominalizati (cei cu grade inferioare acestora au partea lor de vina pentru starea de lucruri din randul rezervistilor) cat si personalul activ al armatei, societatea civila si, de ce nu, pe cei care au creat aceata situatie fara precedent in istoria institutiei militare.
***********************************************************
                                            SCRISOARE DESCHISA
Generalilor şi amiralilor
activi, în rezervă şi în retragere

                                         Domnilor generali şi amirali,

De trei-patru ani, cu precădere în ultimii doi, Armata României este silită să poarte povara unor împrejurări fals-istorice degradante. Tot mai aplicat cu putinţă, este măcinată de confuzie, neîncredere, dezrădăcinare culturală, imixtiuni excesive şi de aiurea în fluxurile care îi menţin vitalitatea operaţională; de politizarea nonşalantă a promovărilor în funcţii superioare; de contraperformanţă specifică şi atomizarea condiţiei morale; de pulverizarea încrederii şi a speranţei, de rumoare şi malignizarea apatiei şi a dezinteresului general; de degradarea relaţiilor de încredere şi construcţie instituţională, a spiritului critic şi a atitudinilor performante; de rutinare, aplatizare şi gregarizare a energiilor constructive, performante; de acutizarea insecurităţii morale şi profesionale; de întronarea unui păgubos şi extrem de periculos echilibru mercantil în relaţiile intrainstituţionale; de dezagregarea şi batjocorirea aşteptărilor decente ale majorităţii covârşitoare a personalului militar şi civil; de dezarmonie şi obercăială în orizonturile de aşteptare imediată, la toate nivelurile de afirmare instituţională; de inducerea în unitatea de corp a Oştirii a unor virulente promiscuităţi dizolvante; de utilitatea degradantă, descurajatoare a sprijinului ministerial ...
Ştiţi bine, toate acestea se ascund fie prin tăcerea malignă a liderului Statului Major General, plantată asupra realităţilor profunde ale instituţiei militare (în cei patru ani de exercitarea a funcţiei nu a manifestat nicio atitudine publică, relativă la problemele sensibile ale Armatei!), fie în spatele promisiunilor tranchilizante ale comandantului suprem, distribuite ca narcotic al deznădejdii şi neîncrederii, fie în spatele misiunilor externe, prezentate opiniei publice triumfalist, mai cu seamă atunci când ne aducem acasă camarazii în veşmintele de plumb ale morţii.